Pasind spre inifinit

Pasind spre infinit…

Rămâi sau pleci?Eşti un gând fugar,un sentiment statornic sau o simplă iluzie?Vom parcurge drumul acesta împreună,îţi promit şi apoi vom vorbi la sfârşit...

Adolescenţa.Iubire,durere,dezamăgire,fericire,tristeţe,vise,realitate,schimbare,nou,prieteni,încredere,etc.Toate aceste cuvinte şi multe altele descriu ceea ce se întampla în perioada adolescenţei,atunci când totul se schimbă.Adolescentul plânge,zâmbeşte,cântă,aleargă,poartă durerea în grădinile sufletului,pe care o alternează cu fericirea ce aşteaptă euforică la porţi.În această perioadă sentimentul în forma-i pură,descoperită în copilărie se transformă,devine mai complex.Tânărul îşi cultivă o idée pe care o urmează şi în care crede cu sfinţenie.Dostoievski,în “Adolescentul” explorează această necesitate a adolescentului de a avea un ideal,ceva propriu,original.Nu contează dacă ideea este corectă,realizabilă,important este că e a lui,zămislită de propria-i minte.
Copilăria se distorsionează atunci cand adolescenţa începe,o perdea împletită din schimbările atât psihice cât si fizice care apar, acoperă ochii adolescentului,mai mult si mai mult.Mulţi adolescenţi vor să se rupă de copilărie cât mai repede,păşesc entuziaşti peste pragul inocenţei,purităţii şi “aleargă” spre maturitate.Pe de altă parte există unii tineri aflaţi la vârsta adolescnţei care nu îşi doresc să părăseasca copilăria,care tânjesc să mai rămână copii,să fie protejaţi,iubiţi şi liniştiţi.Nedorind să înfrunte realităţile vieţii,să ia în primire responsabilităţi,să se despartă de protecţia infinită a părinţilor şi să-şi dezvolte propria personalitate,adolescenţii îşi creează din copilărie un refugiu în care să se poată retrage atunci când lumea îi solicită prea mult.Unii tineri adolescenţi preferă să se ascundă în ei şi neagă existenţa prietenilor şi contactul cu lumea.Din această cauză,nu sunt consideraţi sociabili şi sunt categorisiti ca fiind adeptii diferitor secte sau culte.Oamenii nu inteleg ca un adolescent are nevoie de o perioada de comuniune cu sine insusi,de o perioada in care sa poarte o discutie cu propria-i persoana si sa incerce,desi este greu si pentru un om matur,poate chiar imposibil,sa diferentieze binele de rau.Tanarul adolescent manifesta dorinta,chiar necesitatea de a isi cauta sufletul si a ii vorbi,de a-si descoperi sentimentele,trairile,angoasele,refularile si de a se autocunoaste.Adolescenta este si o perioada in care tinerii sunt usor de manipulat si usor influentabili.Din aceasta cauza,anturajul si parintii pot avea un impact poate prea mare asupra sufletului adolescentin.Fiindca adolescentul incearca sa se cunoasca pe sine,cunoscand-ul pe celalalt,imprumuta obiceiurile lui,tabieturile lui,viciile lui,dar,nu ii poate imprumuta sentimentele.Ele sunt singurul lucru care se incapataneaza sa ii infrunte pe adolescenti si tot ele le paveaza calea spre suflet.Si abia atunci cand adolescentul isi descopera sufletul si invata sa il ingrijeasca,cand poate privi in el fara ca nimic sa-i fie ascuns,ajunge sa se cunoasca pe sine insusi.
Pomeneam de sufletul adolescentin,despre care se spune ca ar fi fost descoperit de catre secolul XX.Dar,cum poate fi descoperit un suflet de catre un secol?Cum poate fi sufletul la fel pentru toti?Ar insemna ca nimeni sa nu mai fie unic.Nu exista un suflet adolescentin.Exista suflet si adolescenta cu schimbarile ei.Faptul ca adolescentii trec prin stari asemanantoare si nutresc sentimente similare nu inseamna ca au acelasi suflet.Este imposibil.Acest lucru neaga existenta unicitatii si a omului ca fiinta independenta.Este adevarat,toti tinerii sufera cam aceleasi schimbari in perioada adolescentei,dar modul in care sunt interpretate ele de catre fiecare e diferit,sentimentul pe care il genereaza fiecare este altul de la adolescent la adolescent.
De ce trebuie sa existe adolescenta?De ce nu putem trece de la copilarie la maturitate?La ce buna aceasta punte intre cele doua?Ca schimbarea sa nu fie atat de brusca?Nu.Aici intervine problema timpului.Odata ce omul inainteaza in varsta,constientizeza tot mai mult presiunea ce o execita timpul asupra lui si vede asta in fiece lucru ce il inconjoara.Timpul actioneaza asupra a tot.Nici macar Dorian Gray nu a putut evita timpul,nu l-a putut ucide.Chiar daca,acesta nu si-a luat creionul si nu a desenat pe fata lui Dorian,timpul si-a manifestat influenta asupra portretului sau.E prea mandru,prea posesiv,prea orgolios timpul pentru a putea fi in simbioza cu el.Oare,ce s-ar fi intamplat in momentul in care Dorian ar fi atins varsta la care timpul si viata sa-i spuna “s-a terminat” ,daca nu si-ar fi ucis portretul si astfel de fapt pe el insusi,portretul ramanand din momentul implantarii cutitului in panza prada timpului?!Nu putem sti.Putem doar presupune.Ar putea fi pacalit timpul?Nu cred,e prea destept.Din pacate,majoritatea adolescentilor cred ca tin timpul in pumnul lor ce creste,se dezvolta,dar,nu stiu ca timpul s-a scurs demult printre degetele lor stranse.Tanarul se lasa prada timpului,sentimentelor,gandurilor si ele il poarta spre noi,alte varste,urmand un acelasi vesnic drum.Exista si exceptii,sunt si adolescenti care constientizeaza de devreme faptul ca timpul e atat de grabit si atat de nepasator fata de oameni incat ne arunca din copilarie in moarte.Despre copilarie poate vorbi cel mai bine,din punct de vedere subiectiv,un tanar care abia a parasit-o si a intrat in adolescenta.Pentru ca atunci amintirea in formare nu este cea care vorbeste,ci sentimentul inca proaspat..Si adolescentul poate spune ca aceasta perioada,copilaria trece cel mai greu.Doar in copilarie avem suficient timp,insa,din pacate suntem prea naivi pentru a-l folosi la potentialul sau maxim.Adultii care scriu peste timp carti despre copilarie,scriu din amintire,nu scriu din sentiment si de aceea perspectiva din care scriu nu este la fel de corecta ca cea dn care ar putea scrie un adolescent.
“Timpul ne poarta pasii spre sfarsit,spre moarte.Atunci de ce sa mai traim?”Aceasta este una din intrebarile pe care si le pun adolescentii care nu mai inteleg care este sensul vietii.De aceea este pierduta si credinta in Dumnezeu.De ce sa mai traiesti?Ca sa iubesti,ca sa suferi,ca sa simti fericirea,tristetea,durerea,ca sa-ti implinesti visele alea care acum ti se par stupide de copil.De asta sa traiesti.”Oricum murim.”Si ce?Traieste ca sa ajungi sa incerci moartea.Fiindca sunt adolescenti care recurg la suicid,care refuza sa mai traiasca fiindca le este frica ca nu vor avea niciodata sufcient timp.Si daca mori atat de tanar,mai ai timp?Nu mai ai deloc.Mai bine traieste cu timpul asta nenorocit decat sa-I faci pe plac si sa il parasesti.
Tot in adolescenta,tanarul isi dezvolta propria personalitate.Si acesta este un motiv pentru care adolescentul trebuie sa se autocunoasca pentru a-si putea gasi un tel,pentru a fi capabil sa descopere libertatea ascunsa si ea prin suflet si sa o scoata la suprafata odata cu vointa de-asi exprima propriile opinii.Nici macar in dezvoltarea personalitatii tinerii nu trebuie sa fie influentati,doar ei pot sa aleaga ce este corect pentru ei,sa citeasca ce le place lor,sa se ambitioneze sa faca ceea ce isi doresc ei,ascultand sfaturile parintilor,dar,luand din ele doar ceea ce este de ajutor in ceea ce isi propun sa faca.Adolescenta este o perioada a deciziilor.Adolescentul decide initial ce liceu isi doreste sa urmeze si ce profil,apoi ce are de gand sa faca in viata pentru a-si putea alege facultatea cea mai potrivita.Din acest motiv,el trebuie sa-si urmeze visul si sa-si consulte sufletul,sa-l asculte,nu sa isi aleaga o meserie ce ii poate aduce beneficii materiale sau ii multumeste pe parinti dar,care,lui ii displace.Este necesar ca tanarul adolescent sa detina suficienta putere incat sa spuna “nu” ideilor celor din jur care nu corespund cu idea lui,sa fie hotarat.Adolescentul trebuie lasat sa invete din greseli.Chiar daca s-a spus de o infinitate de ori acest lucru,un om invata cel mai bine din propriile sale greseli.Parintii trebuie sa isi lase copii sa dea cu capul de toate zidurile si sa nu le dea pastile.Sa ii determine pe tineri sa vina la ei si sa le spuna ca au gresit pentru ca atunci vor sti ca au actionat corect.
E o lipsa acuta de timp liber in viata unui adolescent.Nu este adevarat ca exista prea multe ore in cadrul invatamantului romanesc.Tinerii au nevoie de un dram de cultura generala.Dar,adolescentul trebuie sa isi dea seama ca scoala nu ii indreapta pasii spre ceea ce el isi doreste sa faca.De aceea este essential sa se opreasca asupra materiei care ii place cel mai mult si sa o patrunda pana in cele mai adanci dedesubturi,sa-i descopere cat mai multe secrete si sa o foloseasca in viata.Nu e cel mai destept elevul care are cea mai mare medie.Cel mai destept este adolescentul care stie ce vrea sa faca dupa absolvirea scolii si care deja studiaza domeniul respectiv.Desi e incorrect sa spunem cine e mai destept.
Adolescenta este o perioada a izolarii in sine si a viselor imposibile.Pentru unii este o perioada de timiditate acuta,in timp ce altii simt cu atat mai mult,acum,nevoia de afirmare,dorinta de a epata.Adolescentul viseza.Noi ca adolescenti visam.De ce sa mai vorbim la persoana a 3a cand chiar cei care scriu acum sunt adolescenti?E cel mai dificil lucru sa vorbesti despre tine si poate de aceea sentimentele se dezvaluie mai usor daca sunt mascate de folosirea persoanei a 3a.Dar,suntem adolescenti si trebuie sa recunoastem.Ce e adolescenta?Adolescenta nu are definitie,fiecare o percepe conform modului in care ea isi pune amprenta asupra sa.Intr-o privinta,insa,toti adolescentii sunt de accord.Este o perioada a schimbarilor.De orice natura.Incepand cu perioada pubertatii in care au loc schimbari de natura biologica care afecteaza fizicul adolescentilor si pana atunci cand patrundem in inima adolescentei cand simtim altfel,gandim altfel,traim altfel.Sunt mai importante schimbarile de natura psihica.Pentru ca doar ele ne formeaza ca oameni,doar ele ne influenteaza in tot ceea ce facem.Probabil,de aceea au si un impact mai mare asupra noastra.Ne departam de parinti.Uitam ca odata sorbeam cuvintele parintilor nostri si le repetam intocmai prietenilor,colegilor,cunoscutilor.Putini isi mai amintesc chipul parintilor din copilarie.Poate ca pentru ca ei nu au avut o mare influenta asupra copiilor lor.E dureros.Dar,odata ajuns adolescent constientizezi aceste lucruri.Desigur,este si nevoia de a vorbi cu parintii,de a ii face sa te inteleaga,dar,aici intervine diferenta de varsta.De fapt,diferenta de varsta nu este un impediment in comunicare,ci dorinta de intelegere.Atat parintii cat si copii trebuie sa fie deschisi la orice si pregatiti sa se asculte unii pe alti si sa analizeze spusele fiecaruia.Tot in perioada adolescentei infloreste egoismul in tineri si nepasarea fata de ceilalti.De asemenea,e perioada “marilor iubiri”.Acum,tanarul viseaza la iubire ca fiind solutia suprema,singura salvare,unicul mod de a trai.Unii traiesc prima dragoste si se bucura din plin de ea,in timp ce altii trec prin prima lor dragoste si sufera doar repercusiunile iubirii lor.E greu pentru un adolescent sa spuna”te iubesc”.Cel mai dificil lucru atunci cand esti adolescent este sa-ti exprimi sentimentele si sa-ti dezvalui sufletul in fata celoralati.Cu atat mai mult cu cat tinerii sunt rai,majoritatea tin doar la aspectul fizic si nu se mai gandesc la sufletul celuilalt.Putem spune ca iubirea adolescentina la modul general este superficiala.Dar,sunt adolescenti care iubesc din tot sufletul si care nu isi marturisesc dragostea,care sufera zilnic in tacere.Sau adolescenti care iubesc si sunt iubiti,aceia sunt cu adevarat fericiti.
Iar,nu mai vorbim la persoana I.Cum am spus e prea greu sa vorbesti la persoana I,inseamna sa dai prea mult din tine si sa ramai descoperit.Acesta nu e un lucru pe care un om si-l doreste,mai ales un adolescent.
Adolescentul vrea sa fie liber,independent.El crede ca poate zbura peste orice cer,ca poate atinge orice culme,ca poate trece prin orice zid.Pentru ca el este centrul unviersului lui,eroul lui.Perioada in care ai un idol este copilaria,nu adolescenta.Idolul adolescentului este el insusi.Putini recunosc acest lucru.
Maxim patru pagini pentru a vorbi despre adolescenta.E mult prea putin.Ar fi necesara o carte si poate mai mult ca sa vorbesti pe larg,cu adevarat despre adolescenta.In patru pagini pot doar fi mentionate schimbarile,starile,sentimentele,etc ale unui adolescent,dar nu pot fi detaliate,explicate,intelese.Ele nu transmit prin simpla lor mentionare.Din aceasta cauza se poate ca eseul acesta sa nu spuna prea multe.Dar,iata ca am scris trei randuri despre niste lucruri ce poate ca nu isi aveau sensul aici,caci am pierdut spatiu din analiza adolescentei.Sunt multe lucruri de spus si si mai multe lucruri de spus despre acele lucruri.De aceea e graba aceasta de a le trece pe toate”in revista”.Si poate ca nu vor fi necesare patru pagini pentru savarsirea acestui lucru,dar,sa intri intr-un subiect si sa-l lasi descoperit e inutil.
Nu merita sa fie mentionate schimbarile de ordin biologic din viata unui adolescent,fiecare le stie si nu il ajuta cu nimic sa le mai citeasca odata.Mai importante sunt transformarile de ordin psihic,sentimental,spiritual.Si in plus desi sunt realitati,e destul de jenant sa scrii ce se dezvolta la fete,ce se dezvolta la baieti in timpul adolescentei,toata lumea stie.
Si iata ca foia se termina si ne apropiem de sfarsitul acestui eseu.Tema eseului este “Adolescenta si autocunoastere”,tema pe care am incercat sa o abordam din prisma unui adolescent din ziua de astazi.Cele scrise mai sus sunt doar enumerari ale schimbarilor,starilor,sentimentelor adolescentilor,insa,unora le poate face placere lectura lor.

Iata,adolescenta,inca nu te-am descoperit in deplinatatea ta,nu am inteles ce esti de fapt,dar,ti-am spus ca vom discuta si am discutat.Acum,am ajuns la sfarsit.Ne vom mai intalni,poate,altadata.Pana atunci “La revedere!”